În data de 20 noiembrie, la ora 11.00, de pe aeroportul din Bacău, vor decola un avion IAR însoțit de un elicopter (pentru a dubla șansele de a ajunge la Blaj) cu scopul simbolic de a rememora Zborul Unirii de acum 100 de ani. Cele două aparate de zbor vor ateriza pe Câmpia Libertății din Blaj, estimativ, în jurul orei 13.00. Reeditarea zborului a fost organizată de Consiliul Județean Alba în colaborare cu Consiliul Județean Bacău.

Publicitate

Zborul a fost gândit inițial cu un aparat de zbor Farman 40, exact ca cel de acum 100 de ani, dar acest gen de aparat este foarte rar, în România nemaifiind nici un exemplar.

”Am găsit un astfel de aparat în Franța, dar costa prea mult. În plus ar fi fost nevoie și să fie modificat prin adăugarea unui rezervor pentru combustibil. Până la urmă, s-au ocupat cei de la Consiliul Județean Bacău de achiziționarea zborului, având în vedere că acolo este atât fabrica de avioane cât și un aeroport.” a spus Dan Popescu, șeful Departamentului Centenar din cadrul Consiliului Județean Alba.

Dan Popescu a dat și câteva detalii despre ceea ce se va întâmpla la aterizare : ”Pe Câmpia Libertății va fi primirea simbolică a unui veteran parașutist care va ateriza purtând mesajul simbolic sub formă de document al Unirii. Vor fi niște gesturi simbolice care vor reedita ceea s-a întâmplat acum 100 de ani, inclusiv acel copil care, se povestește, în momentul aterizării pilotului care l-a întrebat cine locuiește aici, a răspuns : NOI ROMÂNII !”

Niculescu și Precup – aviatorii care a zburat la -40 de grade

Pe 23 noiembrie 1918, un aparat de zbor pilotat de Vasile Niculescu şi căpitanul Victor Precup, a plecat de la Bacău spre Blaj, mai exact spre Câmpia Libertăţii, pentru a duce mesajul despre Unire al moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului, hotărâtor pentru convocarea Marii Adunări de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, deoarece guvernul român, aflat la Iaşi, şi Consiliul Naţional Român Central nu puteau comunica decât par avion, din cauza iernii aspre.

În avionul care a aterizat în după-amiaza de 23 noiembrie pe Câmpia Libertăţii, aducând mesaj de pace, se aflau un sac plin cu manifeste şi o geantă sigilată, în care se găsea, printre alte documente, scrisoarea primului-ministru Ion I. C. Bratianu pentru Consiliul Naţional Român Central. Zborul se efectuase la doar 2.600 de metri cu un Farman 40 nr. 3240. Fiecare membru al echipajului avusese faţa protejată de un strat gros de parafină, singura soluţie pentru a supravieţui la -40 de grade Celsius. Piloţii nu avuseseră nici paraşute, nici armament, iar carlinga fusese deschisă pe tot parcursul zborului.

După uralele cu care i-a aşteptat mulţimea, curajoşii au mers la Palatul Mitropolitan, iar avionul a fost păzit de opt soldaţi din Garda Naţională, care se schimbau din oră în oră şi se încălzeau la un foc aprins cu lemne.

La 6 seara, restaurantul Patria a găzduit şedinţa festivă, când Vasile Suciu, preşedintele Consiliului Naţional Român din Blaj, a anunţat hotărârea ca echipajul Niculescu-Precup să revină la Bacău şi să dea vestea că românii din Transilvania se vor uni cu ţara. Iar la Palatul Mitropolitan s-a hotărât să se ţina o Mare Adunare Naţională la Alba Iulia, pe 1 decembrie. La plecare, avionul ducea un document oficial a cărui consecinţă a fost cel mai important eveniment din istoria românilor, care şi-au exprimat dorinţa şi sub o formă neconvenţională:punându-şi semnăturile pe pânza avionului.

 

După acest moment ce a schimbat prezentul şi viitorul unei ţări, toată lumea s-a aşteptat ca locotenentul Vasile Niculescu să primească Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a. Ceea ce nu s-a întâmplat, iar eroul s-a retras încet-încet, a schimbat mai multe oraşe, și a intrat în anonimat.

Vasile Niculescu a murit în primăvara anului 1981, un bătrân ceasornicar de 90 de ani, mormântul său găsindu-se la cimitirul din Rădăuți.

Celălalt aviator, căpitanul Victor Precup, devine, după primul război mondial, mesagerul premierului Iuliu Maniu transportându-i scrisorile către Carol al II-lea. După 1930 participă la un complot împotriva regelui. Operatiunea este descoperită de Serviciul Secret de Informații al Armatei. Precup este arestat și condamnat la 10 ani de închisoare și degradare. În închisoare îl cunoaște pe Gheorghe Gheorghiu-Dej și se înscrie în partidul comunist, moment după care este repus în drepturi și avansat la gradul de general-locotenent prin decret regal.

În 1949 demisionează din Armată și moare în 1958.