”Basm pentru DaNA”

de Ioan Filimon

OLGUȚA ROȘIE, ducând pe braț un COȘEA cu produse ecologice românești se plimbă prin CODRUȚA pe o cărare umbrită de FRUNZĂVERDE.

Într-un copac înalt cât 3ANTENE cântă duios o CIUVICĂ. Pe o creangă uscată atârnă o PRUNĂ veștedă. De undeva din tufiș se aude înjurând BADEA MIRCEA supărat pe toată lumea.

Deodată OLGUȚEI îi iese în cale LUPU.

  • Lupule, ce faci aici? Se miră OLGUȚA. Te știam în Parlament.
  • DRAGEA mea OLGUȚA, nu mai sunt de mult parlamentar. M-am scârbit de cât se BĂSESCU aleșii pe legile țării. Mi-am obținut pădurile și am șters-o. Tu probabil mergi la BUNICUȚA? Să stii că nu e acasă. Am fost eu la ea și am bătut la ușă: BOC! BOC! BOC! Nimic, nu a răspuns nimeni.
  • Probabil o fi crezut că o caută deneaul în problema cu minerii, știi, de când era BUNICUȚA președinte. Apropo, tu ce-ai căutat la ea? Nu cumva să vrei s-o înghiți din nou că o-ncurci cu mine. Nu uita că am centura neagră așa că riști să iau o GRINDEANU și să-ți dau una peste FALCĂ.
  • Nu vreau s-o înghit, OLGUȚO. Tu știi ce DRAGNEA a fost unul de altul. Și-apoi cine o mai poate înghiți pe BUNICUȚĂ? Hai să-ți spun o PONTA: de când s-a rupt din PNL ultimul CRIN, acolo cică miroase a BĂSESCU încât trebuie să fii TĂRICEANU ca să nu te sufoci. Te las acum. Aud că vine ȚIRIAC cu prietenii la distracție.
  • Pa DRAGU meu. Pe mâine! Sau pe ei și pe mama lor!

                                                                               (va urma)