Luminația, serbată în satele și orașele din Transilvania la 1 noiembrie, și Halloween-ul, sărbătorit în seara de 31 octombrie, sunt două fețe ale aceleiași sărbători.

Publicitate

Avându-și rădăcina în sărbătoarea celtică a tuturor sfinților, această zi a fost asociată pe parcursul timpului, în cultul religios, cu comemorarea creștinilor morți. Credința că lumea celor morți își deschide porțile, lumânările care conduc spiritele și dulciurile dăruite copiilor sunt numai câteva din trăsăturile pe care le au în comun.

Luminația  este una dintre tradițiile creștine cele mai cunoscute în Transilvania, în ciuda faptului că nu este o sărbătoare propriu-zisă, consemnată în calendarele religioase.

Cunoscută în popor și sub denumirea de Ziua Morților, 1 noiembrie este o sărbătoare de origine celtică adusă de catolici în regiunile din Nord-Vest-ul și Sud-Vestul teritoriului românesc. Aceasta a câștigat teren și a fost rapid adoptată de credincioșii care căutau o ocazie de a cinsti memoria celor decedați. Totuși, această tradiție nu a trecut cu prea multă forță și dincolo de Carpați, unde doar în câteva sate există o variantă a Luminației, denumită „Moșii de iarnă”.

Sărbătorirea luminației începe după slujba de seară a zilei de 1 noiembrie. Cu câteva zile înainte, creștinii merg la cimitir şi curăță mormintele, iar pe 1 Noiembrie aceștia duc flori la cimitir, în special crizanteme, flori specifice toamnei și acestei sărbători. Mormintele se împodobesc cu flori și coroane de flori. Se aprind lumânări și candele pentru sufletele celor decedați. În această zi, oamenii dau de pomană în memoria morților. În unele zone din Ardeal se duc la cimitir dulciuri sau alte produse de patiserie și se dau copiilor.

În legendele populare, noaptea de 1 Noiembrie este cea în care porțile Tărâmului de Dincolo se deschid, iar cei morţi vin să îi viziteze pe cei vii.

Simbolul suprem al sărbătorii este lumânarea, lumina ei fiind destinată a călăuzi sufletele celor morți.

Chiar dacă este mult mai populară în SUA, Halloween-ul este tot o sărbătoare de origine celtică, răspândită în teritoriul american de către imigranții irlandezi din secolul XIX.

Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows’ Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie.

În seara de 31 octombrie, copii și adulți deghizați sună la uşile vecinilor şi le cer bomboane folosind expresia „Trick or treat” („Farsă sau dulciuri”). Cei care nu deschid uşa sau nu oferă dulciuri colindătorilor pot să se aştepte la tot felul de farse neplăcute din partea acestora în seara de Halloween.

Emblema sărbătorii este dovleacul felinar, simbol care îl reprezintă pe Jack O’Lantern. Într-o poveste tradițională, Jack, un fierar şiret, avar şi beţiv, se întâlneşte cu diavolul într-un bar. Diavolul îi cere sufletul, dar Jack reuşeşte să îl păcălească. Au urmat alte provocări lansate între irlandez şi diavol. La moartea lui în 31 octombrie, bărbatul nu este primit nici în rai nici în iad, ci este lăsat să rătăcească în lumea tenebrelor. A obţinut însă o ultimă favoare din partea diavolului: un tăciune aprins, pentru a-i lumea calea. Jack a pus tăciunele într-un nap scobit, folosindu-l ca pe un felinar. Legenda spune că în fiecare an Jack se întoarce în această zi, căutând un loc în care să se odihnească.

Halloweenul este sărbătoarea în care sunt vândute cele mai multe bomboane și este a doua sărbătoare, după Crăciun, ca volum al vânzărilor globale.