Diana Fechete este o tânără poetă membră a Uniuninii Scriitorilor din România, autoare a unui volum de poezii : ”Convertirea abisului”, publicat acum 7 luni. Din paginile acestui volum, poeta a dorit să împărtășească creațiile sale cu voi, cititorii Revistei de Alba. La acest început de martie când sărbătorim femeia, în toate ipostazele sale, cel mai duios gând se îndreaptă spre mamă.

Mama

Ce-i mai sfânt în Lumea asta,

decât acel unic zâmbet?

Ce-i mai frumos acolo,

decât căldura prezenței ei?

Nimic nu-i mai dulce,

decât acel duios sărut,

care pe veșnicie,

un semn imprimat a lăsat…

Când privești înainte

și apoi înapoi,

o singură persoană vezi: mama.

Cea mai sinceră iubire,

care nu-ți cere nimic în schimb,

după un chip duios, ascunsă stă:

cu ochii bine definiți,

buzele plăpânde

și mâinile obosite…

Dacă aș putea atinge Luna

și pe ceilalți, de deasupra să-i privesc,

aș renunța la tot

pentru o singură îmbrățișare.