Publicitate

Are 29 de ani, este mamă a doi băieţi, este actriţă, este pasionată de handmade, este ursitoare şi entertainer pentru copii şi, mai nou, pictează pantofi. În plus, îşi construieşte o casă ecologică din baloţi de paie şi poate deveni prima persoană din Alba Iulia care se va muta cu familia într-o astfel de casă.

Publicitate

A ajuns din Bucureşti în Alba Iulia în urmă cu cinci ani, fiind una din “victimele” crizei economice. Spune că acum nu regretă deloc cele întâmplate atunci, pentru că aici a început să trăiască cu adevărat.

Andreea Adam este, cu siguranţă, o învingătoare care a reuşit frumos, urmându-şi pasiunile şi inima, iar povestea ei merită să fie cunoscută de toţi cei care se tem să o ia de la capăt în viaţă, într-un oraş în care nu cunosc mai pe nimeni.

În plus, ca orice persoană care reuşeşte să aprecieze ceea ce viaţa îi oferă, este un om foarte plăcut şi deschis. Am povestit la o cafea şi doar timpul limitat m-a făcut să nu o “descos” 🙂 mai mult.

Plecarea din Bucureşti

S-a obişnuit deja. Oricine află că este din Bucureşti o întreabă ce caută aici. Firesc, a fost şi prima mea întrebare…

“În momentul în care am rămas şomeră în Bucureşti, mi-am căutat un an de zile serviciu la aceleaşi standarde la care am fost până atunci.  N-am găsit, dar i s-a oferit soţului meu ocazia să vină în Alba… Un fost coleg de conservator era dirijor, aici, la Centrul de Cultură Augustin Bena şi a spus că are post de trompetist liber şi, dacă vrea, îl poate angaja. Am zis “hai să încercăm”. Dacă nu mergea, aveam unde să ne întoarcem… Şi am venit. El nu s-a mai angajat cu carte de muncă deoarece s-au blocat posturile şi l-a cooptat ca şi colaborator.

Dar eu mi-am găsit un job, cu toate că eram însărcinată în luna a patra. Când am fost la interviu, angajatorul ştia că trebuie să nasc, dar cu toate acestea m-a angajat, mi-a spus că pot veni la birou cu copilul, iar dacă îmi fac treaba pot să am cinci copii pe lângă mine. M-am angajat. Doi ani de zile am fost cu cel mare la serviciu, până a împlinit vârsta necesară să îl duc la creşă, după care a venit al doilea copil, în 2013, şi am rămas în concediu de maternitate doi ani şi am reînceput anul acesta.

Sunt secretar administrativ în cadrul incubatorului de afaceri, care este un proiect cu fonduri europene”, a povestit Andreea.

Actriţă

Talentul Andreei Adam nu trece neobservat, indiferent de care dintre pasiunile ei se ocupă. Am cunoscut-o întâi ca actriţă.andreea adam skepsis

“De mică am avut o pasiune pentru teatru, dar când a fost să dau la facultate părinţii mei nu au fost de acord şi mi-au spus să fac întâi o facultate de oameni normali, după care pot să fac şi teatrul. Am făcut Economia.

Dar mi-a apărut tot timpul ocazia de a face ceva în legătură cu teatrul. În liceu, a apărut un actor la noi la şcoală şi ne-a întrebat dacă dorim să mergem la cursuri de arta actorului. Am urmat cursurile timp de doi ani de zile, mi-am luat diploma, după care n-am mai făcut nimic. La facultate n-am mai avut ocazia, pentru că am şi lucrat în timpul facultăţii, după care am venit în Alba şi căutând ceva activităţi pentru timpul liber am găsit Trupa Skepsis şi imediat mi-a venit ideea să îi întreb dacă nu au nevoie de un om care să îi ajute. Cu orice, doar să fiu în preajma lor. Mai mult decât atât, au avut nevoie de un om într-un rol pe care îl aveau descoperit şi într-o lună şi jumătate am făcut un rol principal într-o piesă de teatru. Au avut încredere în mine… Piesa se numea “Fumând apocrife”, o adaptare după Karel Capek şi am avut rolul timpului: un fel de personaj liant între mai multe piese scurte de vreo 5-10 minute, care descria acţiunea din următoarea piesă”, a relatat Andreea.

Este alături de Grupul Skepsis de patru ani, timp în care a fost împreună cu trupa la mai multe festivaluri internaţionale din ţară, dar şi de peste hotare. “De anul trecut m-am implicat în organizarea Festivalului internaţional de teatru Apollo, care a fost un succes începând de la prima ediţie. Anul acesta s-a desfăşurat a doua ediţie, cu 7 trupe internaţionale din Cehia, Albania, Georgia, Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova şi România. Anul trecut am fost chiar directorul festivalului… A fost o activitate foarte interesantă. Nu ştiam că ştiu să mă ocup de organizare şi chiar mi-a plăcut să organizez”, a explicat aceasta.

Ceramistă şi pictoriţă

Viaţa ei pare să fi fost tot timpul o luptă între aplecarea spre şcoală şi dorinţa firească de a da frâu liber artistului din ea.

andreea adam cercei“De mică fac handmade: ceramică şi pictură de tot felul. Am făcut trei clase din liceu a cincea, a şasea şi a şaptea la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza din Bucureşti, după care ai mei au spus că nu se face nici carte, nici artă… Şi mama mea are înclinaţii artistice. Ulterior jobului de fotograf pe care l-a avut… a încheiat afacerea cu fotografia pentru că nu mai mergea fotografia clasică pe care o făceau ei atunci şi s-a apucat de ceramică. De la ea am moştenit talentul şi înclinaţia artistică. Am făcut cursuri de ceramică încă de la 6 ani, la Palatul Copiilor din Bucureşti şi a văzut că am ceva înclinaţii, dar la liceu efectiv nu făceam nici carte nici artă şi m-a retras de acolo, m-a dus la o şcoală unde se făcea carte, am fost ultima din clasă foarte mult timp pentru că mi-a fost greu să recuperez anii pierduţi la liceul de arte, dar mi-am revenit. La liceu am făcut mate-info, deci n-am avut tangenţă cu arta, dar s-au tot ivit ocaziile, inclusiv prin afacerea pe care şi-au deschis-o ai mei ulterior fotografiei, cu ceramica şi mersul la tîrgurile de profil, de meşteri”, a povestit Andreea.

Apoi şi-a făcut un hobby din realizarea diferitelor obiecte din ceramică, chiar dacă nu îşi face iluzii că ar putea trăi din asta. Totuşi, cerceii, mărgelele, brăţările sau mărţişoarele realizate de ea nu au cum să treacă neobservate, mai ales că arată o mână de pictoriţă sigură şi experimentată.

Acest lucru se vede şi în pasiunea pe care şi-a descoperit-o recent, pictatul pantofilor.andreea adam pantofi

Şi aici este o mică poveste: “Am jinduit la o pereche de pantofi pictaţi de la o firmă foarte cunoscută, pe care nu mi-o puteam permite şi am zis: totuşi, eu pictez, poate pot să pictez şi pantofi. Mi-a ieşit din prima foarte bine, am fost lăudată, am continuat şi cu a doua pereche, tot proprie, după care au venit prietene, cunoştinte şi mi-au cerut să le pictez şi lor. Folosesc culori speciale pentru textile şi pentru piele. Sunt destul de costisitoare, dar sunt culori profesionale şi nu mă fac de râs cu ele”.

Ursitoare şi entertainer pentru copii

De circa un an, Andreea Adam colaborează şi cu Ping şi Pong, o firmă care desfăşoară diferite activităţi distractive pentru copii. “Firma a venit anul trecut cu o propunere către trupa de teatru, pentru a înfiinţa o mică trupă de ursitoare care să meargă la botezuri şi să facă un mic spectacol. Eu, împreună cu încă trei colege de la Skepsis ne-am unit forţele, am făcut textul, am făcut o coregrafie şi fetele ne-au pus la dispoziţie nişte rochii superbe. Aşa am început. Anul trecut, în ianuarie, a fost primul botez la care am mers şi de atunci s-a tot dezvoltat afacerea fetelor de la Ping şi Pong. Merge din ce în ce mai bine şi pe partea de animaţie la petrecerile de copii, unde merg ca prinţesă, clown sau ce e nevoie şi fac tot felul de activităţi şi jocuri pentru copii, pictez pe faţă, fac baloane… îi distrez pe copii”, a relatat aceasta.

“Acum chiar trăiesc, pentru că atunci nu trăiam”

andreea adam ursitoareCum are timp pentru toate acestea? “Îmi fac timp. Îmi permite şi oraşul, şi oamenii pe care îi cunosc, pentru că au disponibilitate şi au un suflet mare. Şi vin uneori şi gratis să stea cu copiii mei, dar eu încerc să nu rămân datoare. Mi se pare foarte ok pentru că poţi să faci foarte multe în timpul unei zile, faţă de Bucureşti unde mergeam numai la job şi eram oricum ruptă de oboseală. Dar aici, fiind distanţele mult mai scurte, şi timpul parcă se dilată. Ai timp să faci mai multe”, a mărturisit Andreea.

Am remarcat că faptul că şi-a pierdut locul de muncă din Bucureşti a fost, până la urmă, un lucru pozitiv, iar ea mi-a dat dreptate: “N-am regretat niciodată. Mi-am regretat numai colegii din Bucureşti. În rest, n-am regretat nimic. Nici salariul pe care îl aveam acolo şi care era extraordinar de mare şi nici, acum după 5 ani, nu am salariul pe care îl aveam atunci, dar trăiesc mult mai bine decât atunci. Acum chiar trăiesc, pentru că atunci nu trăiam”.

Casă ecologică pentru familie

Şi pentru că a hotârât să rămână în Alba Iulia, a început să îşi contruiască şi o casă alături de soţul ei, despre care spune că este foarte priceput.

“Venind în Alba, am zis că ne stabilim aici pentru o perioadă scurtă, dar ne-a plăcut atât de tare încât am zis că vrem să râmânem forever and ever. Bineînţeles că ne-a venit ideea de a ne cumpăra un teren şi de a ne face o casă. Şi cum eram la început şi nu ştiam business-ul acesta al construcţiilor, am zis că va ieşi mult mai ieftin dacă o facem ecologică. Dar şi din ideea de a trăi mult mai sănătos şi de a nu polua atât de tare cu materialele clasice de construcţii.

Ne-am apucat să facem cercetare pe net despre casele ecologice, din baloţi de paie, pe structuri pe lemn. Soţul meu a avut iniţiativa, s-a apucat şi singur a construit-o de la zero. Doar când nu avea posibilitatea fizică de a lucra singur şi-a mai angajat un om. Dar în rest, singur a proiectat-o, după care a mers la arhitect şi i-a făcut proiectul după planul lui. Singur a ridicat-o. Este o casă pe structură din lemn şi baloţi de paie”, a explicat Andreea.

Din câte a aflat până acum, în zona Alba Iulia, mai există o singură construcţie de acest gen, în Miceşti, care este însă doar o anexă, gândită totuşi să poată deveni locuinţă. “Soţul meu a fost, s-a documentat, a văzut ce dificultăţi a întâmpinat şi a spus că e foarte mulţumit omul şi de rapiditatea cu care a ridicat acea anexă şi de temperatura foarte bună menţinută în interior. Şi noi am făcut testul acesta, iarna trecută. În condiţiile în care erau minus 15 grade afară, în casă aveam bidoane cu apă care nu îngheţase, deci nu scăzuse temperatura sub zero grade”, a spus Andreea.

De construcţia locuinţei s-au apucat în 2012, iar acum casa este ridicată, e acoperită şi urmează finisările interioare. Deocamdată, singura problemă este lipsa curentului electric în zonă – între Pâclişa şi Vinţul de Jos – dar are încredere că zona se va dezvolta şi astfel vor fi depăşite mai multe probleme, între care şi cea a curentului şi a drumului de acces. Problema apei a fost rezolvată prin săparea unei fântâni, iar pentru alimentarea cu energie electrică şi pentru încălzire tânăra familie doreşte să monteze panouri solare.

Cât costă o asemenea casă? “6000 euro a fost terenul, care are 1000 mp. Casa e pe o suprafată de 180 mp desfăşurat. Avem un demisol… Terenul e puţin denivelat şi a trebuit să ridicăm casa pe piloni pentru a ajunge la acelaşi nivel. Am făcut o sufragerie, două dormitoare, o baie şi o bucătărie, strictul necesar… La început am investit vreo 5000 de euro pe care i-am avut şi i-am băgat direct acolo. Apoi, estimativ, încă vreo 4000 de euro. Deci vreo 15.000 de euro până acum”, a răspuns Andreea curioşilor ca mine 🙂

Trebuie luat însă în calcul faptul că cea mai mare parte din muncă a fost făcută de soţul ei, lucru care a scăzut semnificativ costurile. Tot el este cel care se va ocupa şi de mobilă, putându-se deja lăuda cu realizarea unor piese nu chiar simple, cum ar fi patul suprapus pentru cei doi copii.

Cum vor accepta băieţii noua casă? Mama este convinsă că se vor adapta foarte bine, deoarece i-a învăţat să petreacă mult timp în natură şi să se joace în aer liber.