Adela Popescu, una din cele mai apreciate actriţe şi cântăreţe din tânăra generaţie, s-a aflat la Alba Iulia de Ziua Îndrăgostiţilor, pentru a susţine un concert. Şi-a făcut timp să viziteze şi Cetatea Alba Carolina, care a cucerit-o. Într-o postare pe blogul personal (http://adelapopescu.eu) ea mărturiseşte că s-ar muta la Alba Iulia. Nu chiar acum, la bâtrăneţe. De ce? Iată argumentele ei, aşa cum le-a postat ea pe blog.
Bonprix
“La bătrâneţe o să mă mut din Bucureşti. Probabil la Alba Iulia. Îmi place mie mult acolo.

Publicitate

adela popescu rockRadu e contrariat şi nu-nţelege de ce nu la Paris sau Roma. Plimbându-mă prin Cetate( am avut concert la Alba) m-am întrebat, onest, dacă chiar ar fi o idee bună asta cu mutatul. Adică ce ar însemna viaţa mea într-un oraş de provincie?

Păi, aş fi mulţumită să am o căsuţă simpatică, într-un cartier doar cu case, vreo două vecine cu care să îmi beau cafeaua, ghiocei şi lalele primăvara, trandafiri şi regina nopţii vara-toamna, un serial pe care să-l vizionez zilnic, o verandă pe care să beau un vin uşor cu moşul meu, atunci când plouă, o pensie măricică şi câţiva bani în cont.

O dată pe an să merg la mare, de două ori în câte un city break. O maşină pe motorină cu care să merg la un grătar pe malul unui râu împreună cu babele şi moşii-prietenii noştri  O duminică rezervată pentru masa cu copiii şi o raportare concretă la timp, doar în vacanţele în care nepoţii ar sta la noi.

Cam static şi plictisitor, poţi spune. Probabil. Dar ştii de ce eu nu cred asta? Pentru că vrei sau nu, natura se ocupă să îţi dea de lucru. Adică tu poţi să stai pe loc că oricum totul se schimbă şi se mişcă în jurul tău. E o alegere.

Vrei să alergi, să te zbaţi, să te lupţi, să dai din coate, doar pentru a avea sentimentul că viaţa ta are ritm. Păi are oricum. Fie că vrei, fie că nu vrei. TOTUL în jurul nostru se mişcă, e într-o continuă schimbare. Pornind de la anotimpuri şi până la ani, riduri…

Astăzi am făcut un exerciţiu şi m-am oprit în loc pentru 5 minute. La propriu. Ştiţi câte s-au schimbat în jurul meu în timpul ăsta? Stăteam ca o stană de piatră şi vedeam câini, oameni, adieri, maşini, nori, porumbei, televizoare, avioane, clacsoane, râsete, etc.

Totul se mişca oricum fără ca eu să fac NIMIC. Părul albeşte, ridurile brăzdează faţa, copacii înfloresc, zăpada se topeşte, sângele curge prin vene. Sentimentele au propriul lor traseu. Ura şi bunătatea se dozează aproape singure. TOTUL e într-o continuă schimbare.

Ştiu că au vorbit despre asta şi alţii mai deştepţi înaintea mea. Şi mai ştiu că naşu ar fi spus-o poate mai frumos.  Dar astăzi mi-a picat mie fisa asta. Şi mi-a plăcut.

E un sentiment reconfortant. M-a relaxat. M-a făcut să mă întreb, încotro alerg? Către ce? Şi de ce, atâta timp cât destinaţia…SUNT EU….”
Bonprix